Un studiu recent a arătat că perioadele de stres și oboseală mentală sunt asociate cu o sensibilitate crescută la recompensă, sugerând că persoanele pot fi deosebit de sensibile la tentații în aceste perioade. Se pune astfel întrebarea de ce se întâmplă acest lucru. Un studiu publicat recent în PNAS Nexus a arătat că, după perioade de efort mental intens, atât autocontrolul, cât și valoarea percepută a recompenselor sunt diminuate. Studiul, care a examinat atât șobolani, cât și oameni, oferă o înțelegere mai nuanțată a mecanismelor care stau la baza eșecului autoreglementării în condiții de stres și tensiune.

Obiectivul studiului a fost de a investiga relația dintre oboseala mentală și eșecurile de autoreglare, în special în timpul perioadelor de stres sau de stres cognitiv. Cercetările anterioare au indicat faptul că oboseala mentală afectează autocontrolul, cu un accent predominant pe diminuarea capacității de a rezista tentației. Întrebarea dacă oboseala intensifică, de asemenea, atracția recompenselor în sine a rămas fără răspuns. Prin examinarea acestui mecanism neexplorat anterior, cercetătorii au încercat să obțină o înțelegere mai profundă a proceselor care duc la comportamente nesănătoase, cum ar fi dependența și supraalimentarea, și să ofere noi perspective în gestionarea autoreglării.

„Am dedicat o parte substanțială a carierei mele profesionale investigării fenomenului de autocontrol. „Este una dintre cele mai semnificative trăsături umane și un determinant principal al succesului în viață, atât în context personal, cât și profesional”, a declarat autorul studiului, Roy F. Baumeister, profesor invitat la Universitatea Harvard și autor al Willpower. O reevaluare a celei mai mari forțe umane

Un corp substanțial de cercetări indică faptul că autocontrolul este asemănător cu un mușchi. În urma exercițiului, sistemul este într-o stare de capacitate diminuată, prezentând o funcționalitate redusă. Aceasta reprezintă o extindere semnificativă a corpului de cunoștințe existent. Oboseala mentală nu numai că afectează autocontrolul, ci și intensifică sentimentele și dorințele. Prin urmare, există o „dublă lovitură”, prin care indivizii posedă o capacitate diminuată de rezistență, cuplată cu impulsuri și dorințe intensificate.

„L-am întâlnit întâmplător pe autorul principal, Marcello Solinas, la o conferință unde își prezenta descoperirile pe tema șobolanilor”, a explicat Baumeister. L-am informat că descoperirile noastre la om erau analoge cu cele observate la șobolani. Astfel, am ales să ne consolidăm datele. „Identificarea unui efect comparabil la șobolani și cocaină, precum și la oameni și alte dorințe, este o constatare extrem de încurajatoare”.

În seria inițială de experimente efectuate cu șobolani, cercetătorii au manipulat efortul cognitiv prin implicarea animalelor într-o sarcină cognitiv solicitantă. Șobolanii din grupul cu efort ridicat au fost antrenați să efectueze o sarcină de schimbare a setului atențional, care le cerea să își adapteze răspunsurile la schimbarea regulilor pentru a primi recompense alimentare. Sarcina a fost solicitantă din punct de vedere cognitiv, solicitând subiecților să demonstreze atenție, flexibilitate și control inhibitor.

În schimb, șobolanilor din grupul cu efort redus li s-a prezentat o versiune mai puțin complexă a sarcinii, în care recompensele alimentare au fost furnizate fără necesitatea unui efort cognitiv semnificativ. După finalizarea sarcinilor atribuite, șobolanii au fost autorizați să se autoadministreze cocaină sau soluție salină. Pentru a stabili dacă odihna a modificat impactul efortului cognitiv, unii șobolani au fost lăsați să se odihnească timp de câteva ore înainte de sesiunea de cocaină, în timp ce altora li s-a permis accesul imediat.

Cercetătorii au cuantificat cantitatea de cocaină consumată de șobolani și au monitorizat activitatea lor locomotorie, care servește ca un marker al sensibilității la recompensă. Rezultatele au indicat că șobolanii din grupul cu efort ridicat au prezentat un consum mai mare de cocaină atunci când li s-a oferit acces imediat, în comparație cu cei din grupul cu efort scăzut. Acest lucru a indicat faptul că efortul cognitiv a sporit impactul recompensator al medicamentului.

Cu toate acestea, acest efect a fost atenuat atunci când șobolanilor li s-a permis să se odihnească înainte de administrarea cocainei, șobolanii cu efort ridicat consumând mai puțină cocaină chiar și decât grupul cu efort scăzut. În plus, șobolanii din grupul cu efort ridicat, fără odihnă, au prezentat o activitate locomotorie crescută după administrarea cocainei, ceea ce susține ideea că efortul cognitiv intensifică sensibilitatea la recompensă.

Experimentele pe oameni au produs rezultate care au fost în concordanță cu cele observate în studiile pe rozătoare, în special în ceea ce privește rolul efortului cognitiv în modularea efectelor recompensatoare ale recompenselor alimentare. Într-un experiment, participanții au fost repartizați aleatoriu la o sarcină cognitivă cu efort ridicat sau cu efort scăzut. Grupul cu efort ridicat a fost instruit să suprime gândurile unui „urs alb” în timp ce completa un exercițiu de enumerare a gândurilor, care este o metodă bine stabilită pentru inducerea efortului cognitiv. Între timp, grupul cu efort redus a fost instruit să efectueze o sarcină similară fără nicio restricție asupra gândurilor lor. Ulterior, participanților li s-au oferit chipsuri de cartofi, cu pretenția de a le evalua gustul și textura. Cercetătorii au cuantificat cantitatea de chipsuri consumate și au obținut date de auto-raportare privind plăcerea.

Constatările au indicat că participanții din grupul cu efort ridicat au consumat o cantitate mai mare de chipsuri și le-au apreciat ca fiind mai plăcute decât cei din grupul cu efort scăzut. Rezultatele analizelor statistice au indicat că creșterea consumului a fost determinată de o mai mare plăcere a chipsurilor, demonstrând astfel că efortul cognitiv depus a intensificat valoarea de recompensă a alimentelor. O analiză de mediere a confirmat faptul că această plăcere sporită a fost cauza principală a creșterii consumului.

Într-un al doilea experiment cu participanți umani, cercetătorii au încercat să determine dacă efortul cognitiv a sporit selectiv atractivitatea stimulilor recompensatori sau a amplificat în general toate percepțiile senzoriale. Participanților li s-a cerut să îndeplinească o sarcină de scriere care a necesitat diferite niveluri de efort cognitiv. Grupul cu efort ridicat a fost instruit să scrie eseuri evitând literele comune (cum ar fi „A” și „N”), în timp ce grupul cu efort scăzut a fost instruit să evite literele neobișnuite (cum ar fi „X” și „Z”).

Ulterior, participanților le-a fost prezentată o bucată de ciocolată și li s-a cerut să evalueze atractivitatea acesteia. Ei au procedat apoi la evaluarea unei serii de elemente neutre, inclusiv pixuri și note lipicioase. Constatările au indicat că participanții din grupul cu efort ridicat au raportat o plăcere mai mare și o dorință mai mare pentru mai multă ciocolată. Cu toate acestea, evaluările lor ale obiectelor neutre au rămas neschimbate, indicând faptul că efortul cognitiv a amplificat în mod specific atractivitatea recompenselor, mai degrabă decât să influențeze percepțiile senzoriale într-un mod mai general.

„Convergența dintre datele umane și cele ale șobolanilor este surprinzătoare pentru un om de știință, deși există multe asemănări între creierul uman și cel al șobolanilor”, a declarat Baumeister într-un interviu acordat PsyPost. „Cu toate acestea, este important să rețineți că există, de asemenea, diferențe semnificative între specii. Observația că sentimentele sunt intensificate în timpul perioadelor de oboseală este un fenomen care nu este exclusiv al oamenilor, ci este mai degrabă un lucru comun la o serie de specii.” Acest fenomen nu este exclusiv uman.

Deși studiul oferă dovezi convingătoare ale legăturii dintre oboseala mentală și sensibilitatea crescută la recompensă, acesta nu este lipsit de limitări. De exemplu, experimentele pe șobolani au fost efectuate exclusiv cu subiecți de sex masculin, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor la șobolanii de sex feminin. În plus, sarcinile cognitive utilizate în cadrul studiului diferă între șobolani și oameni, ceea ce reprezintă o provocare în realizarea comparațiilor directe. În plus, cercetătorii au observat că, în timp ce cocaina a funcționat ca un stimulent de recompensă perceptibil la șobolani, considerațiile etice au împiedicat utilizarea acesteia la participanții umani, necesitând recurgerea la recompense alimentare pentru studiile la om.

„Trebuie să fim întotdeauna precauți, iar cercetările viitoare ar putea modifica înțelegerea actuală, deși nu în totalitate”, a declarat Baumeister. Cu toate acestea, studii suplimentare au dat rezultate comparabile.

Cercetările viitoare ar putea examina modul în care aceste efecte variază în funcție de sex, grupe de vârstă și diferite tipuri de recompense. În plus, investigarea mecanismelor neuronale care stau la baza acestui fenomen ar putea elucida modul în care oboseala modifică activitatea cerebrală în regiunile legate de recompense, cum ar fi cortexul prefrontal și nucleul accumbens. O înțelegere mai profundă a acestor procese poate facilita dezvoltarea unor intervenții eficiente pentru dependență și alte comportamente care sunt asociate cu eșecuri de autocontrol.

Baumeister a mai declarat că înțelegerea autocontrolului este crucială pentru succesul în viață și pentru înțelegerea sinelui. „Obiectivul meu principal este să obțin o înțelegere a sinelui uman”. După aproape cinci decenii de cercetare, înțelegerea mea este prezentată în cartea mea din 2022, The Self Explained: How and Why We Become Who We Are.

Concluzii

Rezultate principale:

Șobolani: Cei supuși unui efort cognitiv ridicat au consumat mai multă cocaină, indicând o sensibilitate crescută la recompensă. Odihna înainte de expunere a redus acest efect.

Oameni: Participanții care au efectuat sarcini cognitive dificile au consumat mai multe alimente nesănătoase și le-au apreciat mai mult, sugerând că oboseala crește valoarea percepută a recompenselor.

Impact specific: Sensibilitatea crescută s-a manifestat doar pentru recompense, nu pentru alte percepții senzoriale. Studiul confirmă similarități între oameni și rozătoare privind sensibilitatea crescută la recompense în condiții de efort cognitiv. Deși limitat de diferențele între specii și de faptul că au fost studiați doar șobolani masculi, cercetarea oferă oportunități pentru înțelegerea și gestionarea comportamentelor nesănătoase cauzate de eșecuri de autocontrol.

Concluzie finală

Oboseala mentală generează o „dublă lovitură”: scade autocontrolul și crește atracția recompenselor, evidențiind importanța odihnei în autoreglare și prevenirea comportamentelor impulsive.