Divorț și separare
Etapa 2: Trei săptămâni de confuzie
Etapa 3: La trei luni de la separare
Etapa 4: Șase luni până la un an
Etapa 5: La un an de la separare
Etapa 6: La doi ani de la separare
Cum îi afectează divorțul pe copii
Suferința separării este un dans foarte complicat. La fel ca o balerină care își coordonează pașii pe scenă, separările și divorțurile trec printr-o coregrafie distinctă de etape. Aceasta este în parte faptului că, în esență, divorțurile sunt pătrunse de durere, dar și pentru că cuplul navighează într-o tranziție a vieții. Asemenea majorității tranzițiilor, această experiență este distinctă pentru ambii parteneri, nu doar din pricina diferențelor de personalitate, ci și pentru că, chiar și în cele mai bune circumstanțe, unul dintre ei alege să plece și celălalt rămâne în relație. Pot identifica următoarele etape care se întrevăd adesea la separare.
Etapa 1: Șoc și groază
Chiar și atunci când despărțirea sau divorțul a fost discutat deschis sau s-a aflat subiect de aluzii timp de luni, momentul plecării efective sau al separării formale constituie un veritabil șoc. Pentru cel care inițiază acest pas – părăsirea relației – există, adesea, o senzație de ușurare, eliberarea de tensiune și indecizie. În schimb, pentru partenerul rămas, acest moment reprezintă un adevărat impact în suflet. Realitatea se impune.
Etapa 2: Trei săptămâni de confuzie
Cel care pleacă se simte eliberat, având ocazia să meargă înainte, dar se află acum în mijlocul unei vieți noi. Dacă se despart în aceeași locuință, simt că nu mai fac cu adevărat parte din acea casă, iar cei care aleg un apartament nou trebuie să se adapteze la noua lor locuință. În cazul în care există un alt partener în ecuație sau chiar o relație în plină desfășurare, acest lucru face tranziția mai suportabilă, învăluindu-i într-un aer de posibilități noi și ducându-i să creadă că poate ar fi trebuit să facă acest pas cu mult timp în urmă.
În ceea ce-i privește pe cei lăsați în urmă, șocul inițial s-a diminuat, dar se simt în continuare tulburați. Viața de zi cu zi devine o nebuloasă, cu dificultăți de concentrare, lipsă de energie și un val de furie sau depresie. Cu mintea an blocată într-un labirint fără soluții, ei încearcă să facă legătura dintre trecut și prezent, dezvoltând o narativă care să le explice drumul până în acest punct. Odată ce această poveste se cristalizează, gândurile lor se pot mai liniști.
Etapa 3: La trei luni de la separare
Deși umbra depresiei și a singurătății poate persista pentru cei rămași, ceața se ridică și încep să-și recapete controlul asupra vieții. Apar zile bune în care se simt mai în control la locul de muncă și se pot distra cu prietenii după program. Totuși, încă se preocupă de copii sau se întreabă care vor fi pașii următori – acțiuni legale sau mutări.
În cazul celui care a plecat, depinde dacă a intrat într-o altă relație sau s-a retras în muncă. În primul caz, viața poate părea bună, dar strălucirea inițială se poate diminua dacă noua relație se dovedește a fi doar un refugiu temporar. După ce au fost atrași inițial de diferențele față de fostul partener, înțeleg că și noul partener are complexitățile și problemele sale, ceea ce poate duce la primele neînțelegeri.
Etapa 4: Șase luni până la un an
Această etapă poate fi atât mai bună, cât și mai dificilă. Aici pot exista încercări de reconciliere, dispute legate de copii și custodie, iar procedurile legale pot demara. Apare necesitatea de a elabora un acord de separare, un proces care poate decurge lin sau foarte tensionat. Familia și prietenii se împart în tabere, unii susținând unul dintre parteneri și înstrăinându-se de celălalt. Există, totuși, și cei care încearcă să susțină amândoi partenerii, fie pentru a nu-și pierde legătura cu aceștia, fie pentru că se preocupă de bunăstarea copiilor.
În această etapă, apar și noii parteneri, care pot încerca să se integreze în noul peisaj familial, deși deseori se simte o anumită tensionare. Copiii pot avea diverse reacții în fața noilor persoane din viața părinților, de la acceptare la respingere. Unele familii pot suferi mutări în locuințe noi sau chiar schimbări de locuri de muncă. În acest moment, depresia poate cunoaște ameliorări sau poate înrăutăți, iar unii pot apela la medicamente, terapie sau se pot baza excesiv pe ajutorul familiei extinse.
Etapa 5: La un an de la separare
Fiecare cuplu va traversa această tranziție în felul său, bazat pe propria istorie, pe rănile copilăriei și pe starea lor mentală și fizică. Cu toate acestea, reluarea vieții este întotdeauna un proces care pare să urmeze anumite tipare. Aveți nevoie de sprijin din partea familiei, prietenilor și poate chiar a specialiștilor, dar cheia pentru a trece prin acest proces este să conștientizați că și această suferință va trece.
Începe să se depună praful peste emoții. Chiar dacă nu au trecut complet peste această perioadă dificilă, toți încep să-și recapete controlul asupra vieții. Copiii pot păstra speranța că părinții lor se vor împăca, dar, în general, se adaptează la noua lor realitate, cu trecerea de la o casă la alta, cu acceptarea sau respingerea noilor parteneri. Sperăm că părinții pot colabora în creșterea copiilor în această nouă configurație. Cu toate acestea, există situații în care conflictele persistă, cu discuții aprinse la telefon sau prin mesaje, amenințări legale și comunicare redusă. Uneori, unul dintre parteneri se luptă în continuare cu depresia sau rămâne izolat.
La acest punct, fiecare simte că a început un nou capitol, oricare ar fi conținutul lui. Cel/cea care a plecat s-a recăsătorit sau trăiește cu altcineva, în timp ce cealaltă persoană și-a găsit pe altcineva sau un echilibru. Cu toate acestea, perspectiva asupra divorțului depinde în mare măsură de starea lor actuală. Perspectiva asupra trecutului este mereu sub influența prezentului în continuă schimbare. Dacă se simt bine și fericiți, vor considera că divorțul a fost o decizie corectă și vor crede că ar fi trebuit să se întâmple mai devreme. Pe de altă parte, dacă se simt nefericiți, depresivi și singuri, s-ar putea să regrete că nu au făcut mai multe eforturi pentru a face relația să funcționeze. Dizolvarea unei căsnicii este aproape întotdeauna un eveniment tulburător, marcat de dezamăgire și de pierderea visurilor și a așteptărilor. Unul dintre cele mai semnificative evenimente ale secolului al XX-lea a fost schimbarea rolurilor pe care femeile le puteau asuma în viața privată și publică, permițându-le acestora mai multe oportunități de satisfacție și fericire. Odată cu schimbarea rolurilor atât în interiorul casei, cât și în afara ei, s-a produs o transformare necesară – și adesea controversată – în împărțirea responsabilităților în gospodărie, unul dintre factorii care au alimentat creșterea semnificativă a ratelor de divorț și liberalizarea legilor privind divorțul. Divorțul este la fel de mult un proces emoțional pe cât este unul legal, și necesită curaj pentru a începe procesul de separare. Unul sau amândoi partenerii pot avea momente de îndoială. Amândoi au nevoie de o serie de abilități pentru a gestiona conflictele și dezamăgirile inevitabile care apar pe parcursul divorțului. Divorțul adesea presupune sfâșierea rutinei unei familii. Copiii au nevoie de asigurarea că sunt iubiți în continuare de ambii părinți și că nu vor fi abandonați. De asemenea, trebuie să fie protejați de discuții în care un părinte să denigreze celălalt din orice motiv. De obicei, nu divorțul în sine afectează copiii, ci mai degrabă vederea părinților luptând și în suferință. Deoarece fiecare copil reacționează în mod diferit la divorț, este important ca răspunsul părintelui să fie adaptat la nevoile fiecărui copil în parte. Adesea, copiii se simt speriați, confuzați, furioși sau dezamăgiți de unul sau ambii părinți. Stresul provocat de divorț și ajustarea la schimbări – în special dacă presupune o mutare – pot amplifica anxietatea, iritabilitatea și pot cauza probleme de comportament, retragere socială sau dificultăți în somn. Poate apărea o scădere a concentrării în clasă, iar notele școlare pot avea de suferit.
În plus, există provocări legale, financiare, părintești, emoționale și practice care necesită timp, energie și schimbări în responsabilități. Oamenilor le poate lua ani de zile să-și recapete echilibrul. Cu toate acestea, divorțul servește o funcție importantă, atât din punct de vedere legal, cât și emoțional.De ce se despart oamenii?
Infidelitatea a fost întotdeauna una dintre principalele cauze ale divorțului, alături de problemele financiare. Cu toate acestea, o consecință a atitudinilor mai relaxate față de divorț a fost adăugarea la această listă a căutării apropierea emoțională. Astăzi, persoanele au așteptări ridicate în ceea ce privește satisfacția relației.Cum să te vindeci după divorț
Pe parcursul divorțului, cei doi parteneri trebuie să își asume responsabilitatea pentru eșecul relației, să își clădească viețile independente, atât din punct de vedere emoțional, cât și financiar și să pună relația în trecut. Este important să înțeleagă și să accepte rolul pe care fiecare l-a jucat în eșecul relației. Adesea, este util pentru cei care se despart să stabilească reguli clare pentru a limita contactul reciproc. Consultarea unui consilier profesionist poate fi deosebit de benefică în acest proces.
Pe măsură ce turbulența emoțională se calmează, devine posibil – și necesar – să integrați o poveste mult mai complexă despre relație, eșecul acesteia, divorț și creșterea emoțională rezultată în propria identitate.Cum îi afectează divorțul pe copii
Multe dintre efectele divorțului asupra copiilor sunt de scurtă durată și se rezolvă într-un an sau doi. Cu toate acestea, altele pot avea consecințe mai profunde și pot afecta atitudinea lor față de relațiile romantice în viitor.