Acesta nu este genul de articol pe care îl găsești de obicei pe site-ul unui psiholog. Atenție, conține elemente de limbaj care pot fi considerate inadecvate de către unii. De fapt, este adresat doar bărbaților și este scris într-un limbaj pe care aceştia îl pot înțelege.
Sărim direct în subiect: termenul „bărbat fără valoare, ratat, distrus”. Mizeria asta de termen nu este un concept clinic. Nu se regăsește în DSM, nu este un cod de diagnostic și niciun psihiatru nu-,l menționează pe vreo rețetă. Dar să-mi bag picioarele, ce impact enorm are asupra ființei. E ca o insultă pe care oamenii o folosesc asupra lor înșiși. Ca un blestem în care ajungi să crezi pentru că nu o poți convinge pe gagica aia bună de la HR să iasă cu tine la o cafea și să îți dea  iluzia că ai șansa de a vedea dezbrăcată vreodată.
În galeriile digitale ale masculinității – psihologii care stau doar pe YouTube, terapeuții de TikTok și grupurile de Reddit care pulsează cu testosteron algoritmic – bărbaților li se spune ce valoare ar trebui să aibă. Și când nu se ridică la înălțimea lor? Sunt „fără valoare”. Rupți. Uitați. Fără valoare. Un floc spulberat de vânt. Aceasta nu este doar o dramă pe internet. Este vorba despre rușine.

Originea minciunii

Întregul mit „alfa vs. beta” a început cu lupii în captivitate, închiși în cuști până când stresul îi făcea să se sfâșie între ei. Omul de știință care a inventat termenul „alfa” și-a petrecut restul vieții încercând să repare răul. Dar metafora s-a transformat deja în dogmă.
În viața reală, oamenii nu sunt lupi. Relațiile nu funcționează pe ierarhii de dominație. Dar complexitatea nu este sexy. Certitudinea vinde. Și astfel s-a răspândit ideologia manosferei, plină de testosteron și jumătăți de adevăr, oferind o pastilă pentru a amorți durerea. De ce treaba asta funcționează? Vreți adevărul brutal? De fapt, manosfera are ceva dreptate… cât de cât.
„Du-te la sală”, „Stabilește limite”. „Fă terapie” (ultimul sfat este senzațional de bun și eu chiar te aștept). Și da, cele 3 afirmații dintre ghilimele de mai sus sunt valide. Dopamina intră în acțiune după un antrenament, cu tot cu endorfine. Stabilirea limitelor te ajută să nu-şi bată gagicile p**a de tine. Terapia este un miracol atunci când funcționează și dacă terapeutul este unul care știe ce face. Dar manosfera distribuie otravă, pentru că totul este o chestiune de dozare. Capacitatea de otrăvire a unei substanțe depinde în mare măsură de doza aplicată.

Rușinea cu biceps: cum arată ura de sine pe steroizi

„Ești distrus”, șoptesc masculii Red Pill  de pe internet. „Femeile sunt inamicul. Doar cei puternici merită iubire, sex.”. Asta nu e creștere, e ură de sine. Îmi amintește de antrenorii ăia de prin sălile de fitness, cu mușchii umflați de steroizi, care își imaginează că au merite, de parcă mușchii nu ar fi crescut cu trenbolon (cel mai puternic dintre steroizi) și care se simt senzațional de bine făcându-i pe ceilalți să se simtă mizerabil.
Te simți văzut, validat chiar, dar numai dacă accepți că ești un ratat care trebuie să câștige drumul înapoi la zero, la starea inițială. Este o rușine deghizată în ajutor. Iar rușinea, așa cum îți va spune orice psihiatru sau călugăr bun, nu este un motivator. Este o cușcă, iar tu ești un cățel care își linge ouăle an.

Aplicaţiile de dating: Cazinoul respingerii

Și apoi există Tinder. Bumble. Păcănele la care poți câștiga premii interesante la jocul validării. Nu ești ghinionist – ești depășit numeric. Bărbații sunt mai numeroși decât femeile pe majoritatea aplicațiilor, cu 10 la 1. Jumătate dintre femei nici măcar nu sunt acolo pentru a și întâlni un partener – ele dau scroll pentru stima de sine. Așa că, după 500 de încercări și niciun răspuns, nu e greu să crezi că ești inutil. Dar nu e vorba de tine. Este sistemul. Este conceput să te facă să te simți de căcat – pentru că oamenii nesiguri dau mai multe click-uri.

O cale de ieșire (fără furie)

Iată ce nu-ți vor spune majoritatea predicatorilor masculinității de pe internet:
Nu trebuie să fii „de mare valoare” pentru a fi fericit și a avea o viață intimă sănătoasă. Nu trebuie să joci jocul ăsta nenorocit.
Ai nevoie de încredere, nu de bravadă.

Începe prin a face lucruri care construiesc puterea reală:

1. Exerciții fizice nu pentru a impresiona, ci pentru a simți că aparții propriei tale persoane.
2. Terapie, nu pentru a te „repara”, ci pentru a-ți înțelege durerea.
3. Conexiune cu lumea reală – ochi umani, nu selfie-uri cu filtre. Mergi la întâlniri. Atinge iarba. Priveşte cerul.
   Ar trebui să reții că furia este otravă pentru creierul tău. Întreabă-te: după o oră de conținut din manosferă, mă simt mai puternic – sau doar mai distrus?

Lovitura finală

Nu este vorba despre alfa sau beta. Nu este vorba despre femei. Este vorba despre durere – durere nesatisfăcută, nespusă, neauzită. Red Pill oferă iluzia puterii în timp ce îți hrănește rănile cu venin. Adevărul? Tu nu ești „de valoare scăzută”. Ești o persoană, spartă în toate felurile în care oamenii se pot sparge. Și nu există nicio măsură, niciun statut, niciun algoritm blestemat care să-ți spună contrariul.
Nu mai bea otrava. Scrie-ți propria poveste – una care nu se bazează pe rușine, ci pe ceva mai profund. Ceva real.